Despre robotii care am devenit

Ieri seara, in lungul drum de la birou spre casa, discutam cu un coleg despre Moby. Amandoi suntem indragostiti de muzica lui.

In discutie, colegul meu spune ceva ce pe moment imi intra pe o ureche si iese pe cealalata. Citez cu aproximatie, din memorie: "Nu stiu daca e neaparat un lucru bun, dar sunt artisti pe care ii recunosti chiar daca nu ai le-ai ascultat decat 2-3 piese."
Cu siguranta colegul meu a vrut sa evidentieze originalitatea insa acel "Nu stiu daca e neaparat un lucru bun" mi-a rasunat in cap, ca un clopotel al ceasului desteptator, cateva ore mai tarziu.
Suntem atat de bombardati de copii incat nu mai reusim sa vedem fantasticul originalului. Tiparele au capatat o atat de mare putere incat aflati in fata unui original ne simtim dezorientati. Xerox devine arta...
Pe un forum de fotografie cineva posteaza link catre "World Press Photo of the Year" .Un fotograf comenteaza: "Cîştigătoarea mi se pare o porcărie din punct de vedere fotografic. N-avea nici un motiv să cîştige. Un snapshot ordinar, făcut în condiţii controlate, care n-are nimic de-a face cu fotojurnalismul. Să-i dai premiul cel mare unei astfel de imagini este un afront la adresa fotojurnaliştilor adevăraţi, a celor care-şi riscă viaţa pentru o fotografie specială."

Si acest comentariu a avut alarma lui: nu are nici o importanta subiectul. Importanta este tehnica de fotografiere.
Pe forumurile de fotografie artistii isi expun lucrarile pentru a fi apreciate sau criticate de colegii de suferinta. Comentariile sunt standard indiferent de subiectul fotografiei si se refera strict la aspectele tehnice. Lui X nu ii place o umbra, Y ar fi dorit un contrast mai mare, Z crede ca timpul de expunere mai lung si o diafragma mai inchisa ar fi fost combinatia ideala...
Nici un comentariu despre stare, despre mesaj, despre fotografie ca oboect artistic. Nu, totul e tehnic. Matematic.
Adunand "sablonizarea" cu "tehnicizarea" imi rezulta decesul artei.
Domnilor, felicitari! Ati reusit sa executati arta.
Pacat, era frumoasa...

Alb/Negru in doi

Aceasta este tema pentru concursul lunii februarie aleasa de skin.

dragoste pe ringul de dans

Rasu-Plansu-Groaza si de la capat

Cam asta am "trait" azi dupa ce am vazut doua stiri din Focus 18.
Prima ma amuza in fiecare an. Tovarasul Caprita si tovarsul Angheluta, doua personaje desprinse din studiile psihologilor si psihiatrilor reuniti, sarbatoresc cum se cuvine ziua celui ce a fost cel mai de seama cizmar al tarii. Amuzant.

Si-a venit "groaza"... Groaza ca pe an ce trece sunt din ce in ce mai multi cei care vin sa planga vremurile acelea.
Si "plansul" ascultand ce vorbesc oameni ce par in deplinatatea facultatilor mentale.
Oameni carora foamea, nesiguranta, stresul, mizeria zilnica, le-au sters din memorie ideea de libertate. Oameni care ar prefera sa traiasca din nou ororile comunismului doar pentru ca aveau "chiar si masina".


La a doua stire initial am ras pentru ca mi-am amintit de bancul in care un amarat loveste o super masina; posesoarea automobilului scump se da jos nervoasa; amaratul isi cere umil scuze iar replica primita este: "Ba cretinule, ai tu idee cate puli am supt io ca sa imi iau masina asta?!?!"

"Doamna" din stire a pus o pula peste alta pana si-a cladit o casa. O casa modesta. Deh, "e criza la toata lumea". Dar, trecand peste comicul situatiei, vorbim despre o familie care a gasit ca singura solutie pentru a nu dormi intr-o cutie de carton prostitutia.
Un barbat modest care reuseste sa iubeasca dicolo de carnal cu pretul demnitatii lui.
O femeie care incearca sa se uite pe ea insasi pentru... pentru ca in viitor sa se lupte cu prejudecatile care le vor denigra familia construita cu atat de multe sacrificii.


...si groaza... groaza ca oamenii ajung sa nu mai aibe valori, ca isi pierd identitatea pentru nimicuri pe care ajung sa le urce pe piedestaluri.

Sclavul de pe plantatia corporatista

Cand eram eu mic si mi-am intrebat parintii ce e ala salariu, mi s-a spus ca este ceea ce primesc pentru munca depusa. Conform DEX: SALÁRIU, salarii, s.n. Sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă². [Var.: (pop) salár s.n.] – Din fr. salaire, lat. salarium.
Cu angajatorul, dupa ce ai trecut de faza "hai sa ne cunoastem mai bine" respectiv tu citesti despre companie, compania citeste cv-ul tau, prima discutie este privitoare la remuneratie. El iti ofera, tu cantaresti. Si pentru a-ti strange toate greutatile necesare cantaririi incepi sa ceri amanunte (despre program, despre beneficii, despre prime, despre zile libere si concedii) si daca iti place ce auzi bati palma.
Astazi, asteptand metroul care avea sa ma duca la birou, am vazut pe lcd-urile din statie o chestie sfatoasa: "Ce e bine sa nu faci la locul de munca". Primul sfat pe care il primeai suna cam asa: "Cand ti se spune sa faci ceva ce nu este trecut in fisa postului tau nu refuza. Refuzul inseamna ca nu vrei sa muncesti mai mult sau ca nu ai acumulat experienta".
WOW! Adica nemernicul de mine nu vrea sa fie un robotel updatabil, caruia ii mai instalezi o aplicatie iar el o executa constiinios desi nu a primit nici RAM in plus nici vre-un hard nou.
Alta chestie suna cam asa: "Nu protesta cand ti se cere sa stai peste program, sefii nu vad cu ochi buni chestia asta!".
AHAM! Deci, contractul e ca o strada cu sens unic. Eu ar trebui sa ma inclin, sa zic si "sar'mana conasule" si eventual chiar sa cer sa stau cateva ore in plus la lucru dar niciodata, si repet, NICIODATA sa nu indraznesc sa cer o marire de salariu sau, Doamne fereste de asa obraznicie, o prima. Intr-un cuvant eu ar trebui sa acord prime companiei.
Mda, si asta cica nu ar fi sclavagism, ca esti liber sa pleci oricand in alta parte. Adica la alt stapan...
p.s. update curand, dupa strangerea reactiilor.

hai, ca putem!

Zilele astea m-au bucurat teribil trei stiri.
Prima dintre ele se refera la aprecierea criticilor de peste ocean vis-a-vis de prestatia actorului Dragos Bucur in filmul "The way back".



Urmatoarea este critica favorabila primita de designerul roman Stephan Pelger la festivalul de moda de la Berlin.



Iar cea de-a treia, cea care m-a bucurat cel mai mult, se refera la un format de emisiune original romanesc, dorit peste hotare. "Miss fata de la tara", format original Prima TV a atras atentia unuia dintre cei mai importanti si influenti distribuitori de formate tv din S.U.A., Tim Crescenti.



Bravo!!! E mai mult decat placut sa vezi cum ochii occidentali sunt atintiti asupra noastra nu doar pentru subcultura sau infractiuni.

arta vs marketing

Am ramas neplacut surprins cand am aflat ca cel mai bun film a fost votat "The social network". Nu spun ca nu-i un film ok, dar cand l-am vazut nici prin cap nu mi-a trecut ca va fi nominalizat macar.
Premiile din ultima perioada (ale industriei cinematografice in speta, dar nu numai) par a fi acordate de un departament de marketing si nicidecum de oameni cu o cultura in domeniu.
De altfel, cam tot ce inseamna mass-media la ora actual este dirijat cu strictete de marketing.
Si atunci, ma intreb, peste 10 ani ATF-ul mult iubit v-a mai exista? Isi va mai gasi adepti sau rost intr-o societate bolnava?

cunoastere vs. ignoranta

Imi pierd timpul citind. Ma informez, ma documentez si nu de putine ori renunt la o "ieseala" cu prietenii doar pentru ca mai am ceva de aprofundat.
Asa, si...???? La ce imi foloseste?!?!
Stiu, foloseste la multumirea mea sufleteasca, implinirea spirituala.
Cool!
Dar cui ii spun eu despre asta?? Pentru ca i-am indepartat pe toti. Am fost atat de avid in setea mea de cunoastere incat selectia arienala pare un parametru lejer.
Stiu multe, si am de povestit multe...
Dar cui? Cui sa ii spun despre noptile mele de pierzanie, despre tehnica montajului, despre fotografie, despre bariera dintre arta nud si pornografie, despre forma si frumusetea femeii...Despre matematica si iplicarea ei in viata noastra de zi cu zi,
despre bun simt, de ce e important si de ce il ignora majoritatea oamnilor, despre egoism; despre marsavie si prostie o sa ii povestesc Anei, daca o vrea sa ma asculte.
Dar eu, de ce vreau sa stiu toate astea? Sunt convins ca eram mai fericit daca stiam mai putin...

La biro'

Aici imi petrec mare parte a vietii. Aici ma bucur, ma enervez, tip, tac, rad... E o a doua casa cu o a doua familie.
Ei sunt colegii mei. Familia no.2. Pe ei ii iubesc/urasc, cu ei rad sau ma cert...

Concurs de Fotografie Nikonisti - Portret

Forumul niknistilor a organizat primul concurs din acest an cu tema "portret".