marți, 25 ianuarie 2011

Sclavul de pe plantatia corporatista


Cand eram eu mic si mi-am intrebat parintii ce e ala salariu, mi s-a spus ca este ceea ce primesc pentru munca depusa. Conform DEX: SALÁRIU, salarii, s.n. Sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă2. [Var.: (pop) salár s.n.] – Din fr. salaire, lat. salarium.
Cu angajatorul, dupa ce ai trecut de faza "hai sa ne cunoastem mai bine" respectiv tu citesti despre companie, compania citeste cv-ul tau, prima discutie este privitoare la remuneratie. El iti ofera, tu cantaresti. Si pentru a-ti strange toate greutatile necesare cantaririi incepi sa ceri amanunte (despre program, despre beneficii, despre prime, despre zile libere si concedii) si daca iti place ce auzi bati palma.
Astazi, asteptand metroul care avea sa ma duca la birou, am vazut pe lcd-urile din statie o chestie sfatoasa: "Ce e bine sa nu faci la locul de munca". Primul sfat pe care il primeai suna cam asa: "Cand ti se spune sa faci ceva ce nu este trecut in fisa postului tau nu refuza. Refuzul inseamna ca nu vrei sa muncesti mai mult sau ca nu ai acumulat experienta".
WOW! Adica nemernicul de mine nu vrea sa fie un robotel updatabil, caruia ii mai instalezi o aplicatie iar el o executa constiinios desi nu a primit nici RAM in plus nici vre-un hard nou.
Alta chestie suna cam asa: "Nu protesta cand ti se cere sa stai peste program, sefii nu vad cu ochi buni chestia asta!".
AHAM! Deci, contractul e ca o strada cu sens unic. Eu ar trebui sa ma inclin, sa zic si "sar'mana conasule" si eventual chiar sa cer sa stau cateva ore in plus la lucru dar niciodata, si repet, NICIODATA sa nu indraznesc sa cer o marire de salariu sau, Doamne fereste de asa obraznicie, o prima. Intr-un cuvant eu ar trebui sa acord prime companiei.
Mda, si asta cica nu ar fi sclavagism, ca esti liber sa pleci oricand in alta parte. Adica la alt stapan...

p.s. update curand, dupa strangerea reactiilor.

2 comentarii:

  1. Ai observat cum le radiau fețele de bucurie cînd s-a instalat criza? Mă refer la ăștia cărora, atunci cînd le ceri ceva, nu trebuie să fie decît din categoria muncă în plus...

    RăspundețiȘtergere
  2. Bullshituri. Cine le aplica nu va realiza nimic, niciodata. Nu am mare experienta corporatista, dar nefiind un sistem chiar atat de complicat cum spun unii, nu-i greu de inteles dupa doi ani. Am inteles lucruri infinit mai complicate.

    Vrei marire, stii ca o meriti, o ceri. Eu am cerut cu tupeu cam 60% in plus acu o luna, sa vedem pe fluturas. Chestia e ca imi fac treaba bine si profesional.

    Stat peste program ? Uneori stau, dar am grija sa-mi compensez orele si sa le scot ochii cu asta. E o chestie de atitudine, daca esti carpa te vor trata ca o carpa. Cum a spus sefa mea, suntem o afacere, nu suntem crucea rosie. Iar dupa un timp, eu i-am spus ca sunt angajat, nu voluntar. E normal si de inteles sa stau uneori peste program, fiind foarte multa treaba pe care imi doresc sa o fac cat se poate de bine. Anormal este sa nu ceri nimic pentru asta.

    De dat treaba noua si eu primesc. Chestia asta vreau sa o vad reflectata in maririle de salariu. De obicei primesc responsabilitati noi, pentru ca imi eficientizez constant munca si intotdeauna sunt 'one step ahead', avand multe ore in care nu fac nimic pentru ca nu mai am ce, chiar daca am terminat un volum imens de munca.

    Ideea e sa fii corect cu cine merita. Eu imi numar pauzele, dar si timpul stat peste. Intotdeauna incerc sa "go the extra mile" chiar daca in realitate mi se rupe. De ce ? Pentru ca sunt obligat sa lucrez intr-un sistem pe care il detest si vreau sa evit cat pot munca de robotel. Extra mile este si refuzul de a te plafona.

    La primul job pe mai multi bani m-as cara. Nu fac asta pentru suflet, o fac pentru bani. Iar cu banii, imi finantez pasiunile pentru suflet.

    Nu sunt un corporatist de rahat. Sunt doar unu obligat sa lucreze aici, iar daca as lasa-o moale, m-ar lasa si ei pe mine moale. If you can't destroy them, fuck them :)

    RăspundețiȘtergere